Unii oameni isi propun sa intarzie. Intarziatii de serviciu.

Sunt din ce in ce mai multe studii care arata cat de cool si de destepti sunt oamenii care intarzie. Acum, fara sa stiu exact care-s cool si care nu, pot spune cu siguranta ca exista oameni care-si propun sa intarzie. La modul cat se poate de serios.

Acum, pentru ca inca nu mi-a iesit din cap toata sociologia invatata acum niste ani, voi arata 5 categorii de intarziati. E drept, un intarziat poate fi in mai multe categorii, poate fi un intarziat complet, #casazicasa:

Intarziatul selectiv

Aici ma laud ca sunt si eu. Sa va zic cat de „paradoxal” eram eu in liceu si in facultate: intarziam invariabil la prima oara (la liceu cand intram dimineata, la facultate cam tot timpul), dar apoi eram punctual (nefiind fumator). Cand, insa, ma intalneam cu cineva, eram punctual. Plecam de la premisa ca pot intarzia la ora, ca incepe si fara mine. Dar la intalnire, cu oricine ar fi fost ea, daca intarzii e naspa. Caci sunt asteptat.

Exista, in aceasta categorie, femeile care intarzie invariabil la intalniri, dar care nu intarzie la munca niciodata. Alea care anunta ca vor cobori in 5 minute si coboara in jumatate de ora (pantofii de dama sunt greu de ales, greu de incaltat si, bineinteles, vor fi tot timpul mai frumosi ceilalti, niciodata cei din picior; pantofii pentru barbati sunt universal valabili, deci sunt usor de ales), dar care nu au intarziat niciodata la munca. Sunt intarziate atunci cand isi doresc.

Intarziatul anti-plictiseala

Dau urmatoarele situatii concrete: bloggerul X ajunge in mall cu o ora inainte de vizionare, de ora la care se dau biletele. Bloggerul considera ca nu e ok sa stea sa astepte, sa se aseze la coada cu 15 minute inainte de deadline este oribil, asa ca se duce la cumparaturi, se duce sa manance, apoi ajunge tot cu intarziere la locul faptei. Bonus: vrea sa se si bage-n fata, ca el era acolo de 1 ora, dar s-a dus sa se plimbe.

Alta situatie: stie ca termina munca la 5, la 6 trebuie sa se vada cu cineva. Asa ca-si mai programeaza ceva. Sa nu care cumva sa ajunga mai devreme. Se plictiseste sa astepte pe cineva.

Intarziatul care-si da importanta

La o intalnire, o sarbatorire, orice, unii isi propun sa intarzie. Auzisem la un moment dat de un caz al unui tip care a ajuns in fata localului la fara 5, dar a asteptat in masina pana la si 15. „Sa ma vada altii cand intru, sa ma salute ei pe mine, sa se ridice pentru mine, nu sa fac eu asta pentru ei.”

Unii, ca sa scape de grija asta, pleaca de acasa fix la ora de incepere a evenimentului. Daca eu chem, pentru a-mi sarbatori ziua, oamenii la ora 18, e clar ca unii la 18 pleaca de acasa ori de la munca. Sunt siguri ca nu vor ajunge la timp. Deci de bine pentru ei.

Intarziatul nevinovat

Eu sunt #NascutDezorientat, dar stiu, in mare, sa-mi calculez timpii pentru a ajunge cand si unde trebuie. Stiu ca autobuzul face o ora, deci plec cu 70 de minute inainte de acasa. Ca mai si astept si mai sunt si niste stopuri care se pun altfel uneori. Altii se bazeaza strict pe gps: zice ca ajung in 12 minute, deci plec cu 12 minute inainte. Nu conteaza ca se aglomereaza, ca stopurile se pun cand ti-e lumea mai draga. Ori ca parcatul dureaza 5 minute. Irelevant. Pentru oamenii astia, intarziatul este de fiecare data din alt motiv. Ei au vrut, s-au straduit, dar n-a fost sa fie. Tot timpul altii, soarta, destinul, traficul, sunt de vina. Mai jos clipul filmat in Iasi anul trecut, despre dezorientarea mea.

Intarziatul care nu are proprietatea cuvintelor /notiunea timpului

Am zis ca ajung in 5 minute? Eh, am zis si eu asa. Era o metafora.

Serios, chiar am auzit replica asta. O a doua, la fel de tembela, suna asa:

Nu stiu cand a trecut atata timp. Am intrat la dus si am vazut ca am stat jumatate de ora.

A doua chestie pare ca la punctul precedent. Posibil. Aici problema e legata de notiunea timpului. Caci ei zic 5 minute mecanic, fara sa se gandeasca ce au de facut. Ei nu stiu niciodata cat dureaza sa se imbrace, sa se incalte, sa cumpere ceva. Ei zic mecanic 5 minute, apoi se enerveaza ca le reprosezi asteptarea.

Intarziatul absurd, care se enerveaza pe intarziati

Cum, ma, intarzii 15 minute si nu te gasesc? De ce ai intarziat?

Serios, am auzit si asa ceva. De parca unul avea voie sa intarzie si celalalt nu. De parca cel ce a intarizat 10 minute e mai superior celui care a intarziat 15. Iar cel cu 15 se astepta sa-l gaseasca pe celalalt la locul faptei, nu sa astepte.

Intarziatul care functioneaza pe ritmul lui

Am stat destul de multe zile prin Ardeal si Banat anul asta si am constatat ca acolo pur si simplu oamenii au alt ritm. X, ardelean, stie ca e in intarziere, drept urmare nu doar ca nu grabeste pasul pana unde trebuie sa ajunga, dar mai si butoneaza telefonul in timp ce merge, ca sa mearga si mai incet. Daca-l grabesti se supara, il scoti din ritmul lui. „No, da’ grabit mai esti!”. A fi in intarziere nu e un motiv sa-ti schimbi ritmul. Dimpotriva. E o fatalitate, asta e, intarzii, de ce as face ceva sa atenuez macar chestia asta?

Intarziatul misogin

Eu, ca barbat, am voie sa intarzii. Eu platesc consumatia. Tu esti femeie, vii la timp.

Desi sunt catalogat misogin, am ramas socat cand am auzit replica asta. Tembelitatea asta. Suna oribil. E drept, e si vina femeii care pleaca din start de la premisa ca EL trebuie sa plateasca. Daca accepta asta, trebuie sa accepte, la pachet, si mentalitati de genul.

Ca exemplu contrar, trebuie sa dau preferatul meu:

Anti-intarziatul care vine mai devreme pentru a inspecta

Am amici care vin ostentativ cu jumatate de ora inainte, sa observe. Sa inspecteze. Sa vada daca celalalt (cealalta) a ajuns la fara 5 sau doar se lauda.

Imi povestea o astfel de persoana: Am stat ascuns pe undeva, mi-am propus sa apar cand apare ea. Ea a aparut la si 5. Apar si eu dupa 2 minute. Imi reproseaza ca ma asteapta de 15 minute, sa-mi fie rusine. Cand am vazut ca m-a mintit, i-am dat papucii si n-am mai avut de a face cu ea. 

Deci da, e bine sa ajungi mai devreme 🙂

Acum vorbiti-mi si voi despre intarziatii de serviciu. Din care categorie ati intalnit, din care categorie faceti voi parte? Hai, curaj. Si vedeti sa nu intarziati comentariile, sa le dati pana vine nota juratilor, caci articolul este inscris in competitia Super-Blog 2017.