Bagajul imens, rucsacul, borseta si portofelul

Pe scurt de tot: am avut niste deplasari lungi, la Timisoara, la Oradea, la Arad, la Cluj. De fiecare data, cu o exceptie, am preferat trenul in dauna avionului. Motivul? Bagajul imens pe care-l am de carat de fiecare data. Un bagaj care nu putea fi carat intr-un zbor low-cost decat la costuri departe de a fi … low 🙂

Acum, pe larg, problema este un pic mai complicata decat pare la prima vedere.

Sa facem o incursiune in trecut. In generala si in liceu aveam acea chestie imensa, pe care o uram nespus, numita ghiozdan. Cea mai mare bucurie la terminarea liceului a fost faptul ca am scapat de ghiozdan. Pur si simplu nu-l mai suportam. Si nu puteam intelege colegii de facultate care veneau cu ghiozdan. Eu veneam cu foi puse intr-o mapa. Asta daca aveam chef. Daca nu impatuream 3-4 foi (oricum nu scriam foarte mult) si aia era. Pix imprumutam si de la colegi.

Imediat dupa liceu, cand am constatat ca am nevoie de chestii, dar n-am in ce sa le duc, incepusem sa invidiez femeile ca au geanta. Apoi am vazut ce e in gentile lor, cata dezordine este, asa ca am incetat sa le mai invidiez.

Totodata, mult timp am refuzat sa imi iau rucsac. Pur si simplu imi aminteam de ghiozdanul din scoala. Imi provoca repulsie. Consideram ca am trecut de perioada aia a vietii.

La un moment dat, insa, mi-am dat seama ca trebuie sa car laptopul dupa mine. Si cel mai bine acesta sta intr-un ghiozdan. Rucsac.

Despre el, despre ghiozdan, am facut primul meu clip pe vlog:

Ulterior am mai facut unul, un update la primul clip:

Caci da, rucsacul are utilitate strict tehnologica. In el intra absolut tot ce tine de tehnologie. E drept, pentru ca tot timpul se aplica principiul Bagajul la intoarcere nu este acelasi cu cel de la plecare, am mai indesat in el si niste toale. Din Turcia m-am intors cu el plin. Aveam si acolo low-cost, dar era inclus bagaj de cala in acel pret.

Tot in clip(uri) ati vazut ca detin si una bucata geanta barbateasca sau borseta, cum o mai numesc unii. In ea de obicei imi tin tableta si bateriile externe. O port cu precadere vara, caci iarna am jacheta si gecile mele au multe buzunare. Ala a fost principalul criteriu de achizitie.

Despre ce n-am vorbit in clip, insa, si voi vorbi acum: despre al meu portofel. Pana sa va zic ce contine, va spun 3 lucruri despre el pe scurt:

1. A fost primit cadou de la un amic acum mult timp. Sa fie vreo 6 ani. E de piele, e de calitate. Tin minte si acum ca in acel an am primit cadou, de la 2 colege de facultate, oltence amandoua, o cana pe care era pusa poza cu noi 3, alaturi de mesajul Oltenia-Power. Amicului meu, cel care-mi daruise portofelul, i-am zis ca acea cana este cadoul preferat primit in acel an. El s-a suparat, vazand in fiecare lucru, in fiecare cadou, intai si intai partea utilitara, apoi aspectul calitativ. Este portofel de calitate, il am si acum, dar sufletul meu oltenesc imi dicta sa spun altceva.

2. Ma voi apuca de purtat borseta mai des. Si cand o port, portofelul va sta in ea. Cat de curand voi avea 2 telefoane, in loc de unul, motiv pentru care borseta va deveni obligatorie.

3. MOMENTAN sta intr-un buzunar, cel din fata, dreapta, alaturi de chei. Nu am suportat niciodata sa am portofelul la spate. Pur si simplu nu pot sa-l port acolo.

Acum sa va zic pe scurt ce se poate gasi in portofelul meu. Ordinea e aleatoare:

1. Trei carduri, doua in lei, unul in euro. Pentru curiosi, doua carduri sunt la Banca Transilvania (ca sa ai card in Euro trebuie sa ai musai unul si in lei, la aceeasi banca) si la CEC Bank.

2. Cartea de identitate.

3. Abonament de RATB + cartela de metrou. La un moment dat imi expirase cardul de metrou, asa ca imediat cum am iesit de la metrou mi-am cumparat altul. Pur si simplu am plecat de la premisa ca-i posibil ca atunci cand am nevoie sa merg cu metroul nu voi avea cash la mine (Metrorex traieste in epoca de piatra, PoS-ul este o inventie mult prea moderna).

4. Obisnuiam sa tin tot felul de carduri de reduceri. Obisnuiam, pentru ca acum mai am vreo 2 sau 3. Aveam card la vreo 2 cinematografe, oricum la cinema nu prea mai merg pe bani de cativa ani. Aveam un card la o carciuma din Regie, doar ca, surpriza, nu-l mai am. Cred ca l-am pierdut. La farmacii nu am avut niciodata. Ce carduri mai am, totusi: la Diverta si la Otter. Si parca mai era la ceva, da’ nu mai tin minte.

5. Chitante. Pastrez chitanta de la abonamentul RATB, sa nu raman fara abonament (am luat o amenda, una singura, in toata viata mea, si aia acum cateva luni; pana la 30 de ani nu fusesem niciodata amendat). Pe langa ea, pastrez chitante de cand scot bani de la ATM. Mai pastrez bonuri de cine stie unde, musai de cand platesc cu cardul. Vreau sa am ULTIMA chitanta de la ultima tranzactie facuta din cont. Daca fac o tranzactie online, imediat dupa, a doua sau a treia zi, merg la bancomat, scot 10 sau 20 de lei si cer chitanta. Si pastrez acea chitanta.

6. Carti de vizita. Si nu ma refer doar la cartile MELE de vizita. Am si carti de vizita de la altii. Cand fac curat in portofel, fac curatenie prin ele, arunc jumate, pastrez cealalta jumatate. Din jumatatea pastrata ma apuc sa dau mailuri, constat ca alta jumatate dintre mailuri nu mai sunt valabile, deci arunc si acele carti de vizita. Raman cu cateva, pe care le pastrez. Nu ca as avea habar ce pot face cu ele.

7. Carpa de sters ochelarii. Puteti sa radeti, dar ea e utila si iarna si vara. Vara tricoul este aproape de fiecare data ud de transpiratie, deci e nefolosibil, iar iarna pana ajung la tricou trebuie sa dau la o parte vreo 5 haine. E mai simplu sa am o carpa de ochelari in portofel. Pe care trebuie s-o schimb, s-a murdarit destul de mult. Solutie de ochelari n-am tot timpul la mine, desi am avut de 2 ori la mine asa ceva cand am avut borseta.

8. Bani cash. Nu suport sa am zero lei cash, pe de alta parte, o suma prea mare ma tenteaza. Ma tenteaza si cumparaturile cu cardul, dar cashul ala parca-mi face cu ochiul. Si cum vizionarile de film sunt in mall-uri, este destul de complicat sa ies cu 150 de lei cash in portofel din mall. Singura sansa ca banii sa ramana acolo este intarzierea mea proverbiala: daca ajung la fix ori chiar cu intarziere, nu mai am timp sa-i cheltui. Intre momentul in care am luat biletele si intrarea la film timpul e scurt, iar dupa film magazinele sunt inchise. Blond cheltuitor si intarziat #cumarveni
Deci, ca idee generala, prefer sa am tot timpul 20-30, maximum 40 de lei in portofel. Sa n-am deloc e nasol, sa am prea multi e la fel de nasol. Uneori, cand am 200-300 de lei, ca sa fiu sigur ca nu-i cheltui, ma duc sa-i depun la banca. Sunt nebun, stiu :))

 

9. NU am poza cu mine ori cu altcineva. Femeile au in geanta si-n portofel poza cu iubitul ori cu copilul. Unii au poze cu parintii. Eu nu am poze. Nici macar cu mine. Desi eu as merita aceasta onoarea, caci sunt propria mea vedeta. Am, insa, poza cu mine pe telefon. Cu cine altcineva sa am?

10. Mai am, cand e nevoie, carduri sd/micro-sd ori carduri sim. Ori stick-uri. Prefer sa le tin in portofel si nu intr-un buzunar de la geaca ori pantaloni.

Legat de portofel, am o mica problema: este pe cale sa cedeze. Drept urmare, imi caut altul. Daca stiti unul bun, mare, sa incapa toate cele in el, inclusiv cheile, sa ma anuntati. Iar legat de bagajul imens pe care-l car de fiecare data dupa mine, motivul e simplu: eu sunt mare, hainele mele-s la fel. Asta daca nu-i clar pentru toata lumea.

Cam atat despre bagajul imens si despre al meu portofel. Nu va mai dau melodia celebra cu portofele, plec de la premisa ca deja o stiti. Va mai zic doar ca articolul este inscris in competitia Super-Blog 2017 si ca-l puteti ajuta sa castige prin like, share, comment, tweet si alte chestiuni de genul.